Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite e alcătuit din 15 membri, 5 permanenți (Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie și Franța) și 10 nepermanenți, al căror mandat se întinde pe doi ani (Japonia, Italia, Suedia, Egipt, Ucraina, Kazahstan, Uruguay, Bolivia, Senegal, Etiopia).
Egiptul a supus la vot, în ședința de luni, un proiect de rezoluție care amenda decizia-dictat prin care, pe 6 decembrie, președintele Donald J. Trump recunoaștea unilateral faptul că întreg Ierusalimul aparține Israelului, compromițând definitiv rolul de mediator al Statelor Unite în procesul de pace israeliano-palestinian.
America și-a folosit dreptul de veto, însă celelalte 14 state au votat proiectul de rezoluție.
Cu o excepție, la finalul mandatului președintelui Obama (când s-a abținut să-și exercite dreptul de a se opune, în legătură cu o rezoluție care cerea oprirea colonizării din Cisiordania), veto-ul Statelor Unite a apărat mereu Israelul de sancțiuni internaționale. (Cel de luni este primul veto al președinției lui Trump).
Cu o zi înainte de vot, mintoasa doamnă ambasador Nimrata Haley, cunoscută prin modul de-a dreptul violent în care își apără președintele și susține cauza Israelului, a trimis celorlalte 14 țări câte o epistolă de amenințare, gest diplomatic fără precedent. Nu însă unul neașteptat, dacă ne gândim că Haley, încă de când a preluat funcția la ONU a declarat că misiunea sa este de a lupta cu prejudecățile care planează asupra statului evreu. Discursul său la Conferința din martie a Comitetul americano-israelian pentru activități politice (AIPAC) merită reamintit în actualul context: „Astăzi e un nou șerif în oraș! Zilele când Israelul era muștruluit la Națiunile Unite s-au încheiat. Port tocuri. Nu e o declarație referitoare la modă. E fiindcă, dacă văd ceva greșit, vom lovi cu piciorul de fiecare dată! (..) Noi nu avem un prieten mai măreț ca Israelul!”.
Redactată în termeni mai puțin… colorați, epistola de amenințare sună astfel: „După cum știți, Adunarea Generală are în vedere o rezoluție privitoare la decizia președntelui Trump privind Ierusalimul. În ce privește votul dumneavoastră, vă invederez că Președintele și Statele Unite iau votul acesta personal (…). Nu am cerut altor state să-și mute ambasadele la Ierusalim, ci cerem pur și simplu să recunoașteți prietenia istorică, parteneriatul și suportul pe care îl acordăm [statului Israel] și să ne respectați decizia cu privire la ambasadă (…). Președintele va urmări cu atenție acest vot și mi-a cerut să îi raportez despre cei care au votat împotriva noastră”.
Fără să vrea, cu o zi înainte de ședința Consiliului de Securitate, ambasadorul SUA a definit votul – nu neaparat împotriva Israelului, ci împotriva Americii lui Trump. Astfel încât decizia celor 14 (între care Ucraina s-a codit îndelung), deși lipsită de consecințe dat fiind veto-ului Statelor Unite, devine un semnal serios pentru regimul de la Washington.
Urmează să vedem în ce fel își va concretiza cuplul Trump-Haley amenințarea, care se adresează nu greilor membri permanenți, ci celor 10 membri nepermanenți. Cel puțin două state au a se teme în viitorul foarte apropiat: Egiptul și Ucraina.